De o importanta deosebita, Hotararea Consiliului Local Pascani pentru aprobarea Bugetului aferent anului 2008 si a Listei de investitii, s-a desfasurat exact in maniera in care suntem tratati de actuala administratie publica locala. Pe scurt, sedinta a fost guvernata in mod vadit de interesul privat al pseudo-politicienilor, atat de stapani pe situatie incat il expun direct, natural, fara nicio jena sau preocupare ca, in drept, reprezinta populatia Pascaniului.
Este oare exagerat sa ceri, la o sedinta a Consiliului Local, o minima rigoare si seriozitate ? Cu siguranta ar fi prea mult, poate, daca cetatenii ar solicita respectarea orei de incepere. Insa a negocia la telefon contractele firmelor private pe care le conduc, in timpul dezbaterilor, reprezinta o lipsa de minima decenta fata de contribuabili. Fata de ceilalti consilieri, este nevoie de respect, care se menifesta in general, prin folosirea unor cuvinte neinjurioase si prin inghitirea in prealabil luarii cuvantului a alunelor, merdenelelor si a celorlalte produse alimentare din “protocol”.
Atentia consilierilor la prezentarea Proiectului dureaza doar cinci minute. Unii citesc ziarele, altii vorbesc la telefon, iar restul discuta intre ei. Asa ca prezentarea dureaza putin, “daca e nevoie, mai insistam, dar aveti proiectul in fata”.
Este greu de imaginat de cata lipsa de respect trebuie sa dea dovada un ales local pentru a spune raspicat, in timpul prezentarii avizelor comisiilor de specialitate, “trebuie sa ne apucam sa facem ceva”. Si asta dupa patru ani de administrat orasul ! Toate avizele sunt favorabile, ca doar nu se pot pune cu eternul initiator, care are 27 de ani de cand administreaza acest oras.
Urmeaza alte propuneri decat cele cuprinse in proiect. In acest moment am convingerea ca banii publici se vor folosi exclusiv pentru campania electorala a unui partid. Fara nicio jena, un consilier afirma sus si tare “am promis si trebuie sa facem parcari. E promisiunea electorala a PSD”. Se supune la vor propunerea de a se face parcari. Se aproba. Normal, trebuie sa o dea ca realizata. Dar propunerea are si un substrat cu miros de afacere banoasa. Se fac parcari din bani publici, dar dupa ce se termina, ele vor fi date spre administrare unui anumit afacerist local. E tardiva intrebarea de ce nu face afaceristul parcarile, din banii lui, daca tot el incaseaza taxele. Propunerea deja s-a aprobat. Dar cetateanul care va plati taxa de parcare trebuie sa stie ca tot din banii lui s-a realizat si parcarea. Ce daca plateste de mai multe ori ? Asa vor actualii alesi locali, doar cetateanul i-a trimis acolo.
Problema e ca acest exemplu e unul minor. Am expus anterior deficientele grave, structurale, ale Proiectului de buget si a listei de investitii. Subfinantarea invatamantului si a culturii nu sunt prioritati ale actualilor pseudo-politicieni. Pentru a se face un studiu pentru extinderea retelei de utilitati in fiefurile unor alesi locali, se renunta la muzeu. Acesta nu e o prioritate. Dimpotriva, dintre alunele molfaite in gura apare argumentul suprem “vine campania electorala si nu poti sa calci in cartiere” pentru ca “s-a promis si inca nu s-a facut”. Ei, totul pana aici, asta tine de existential. Se aproba efectuarea studiului, cu mentiunea expresa in Procesul verbal pe ce strazi si cine a facut propunerea.
Un consilier local, direct preocupat pe problemele de invatamant, solicita includerea in buget a unor drepturi ale profesorilor. “Cat anume, doamna ?” Doamna nu raspunde, se balbaie, cauta in foi, gaseste dar trece mai departe. Sumele sunt mari, asa ca e mai bine sa nu se precizeze cat. “Am depus toata documentatia unde erau si sumele integrale”. Ar fi trei miliarde, ar fi treizeci, nu se mai stie. Toti tac si cugeta. E o suma mare, oricare ar fi ea, dar e an electoral, nu putem sa nu dam. Cei 27 de ani de experienta isi spun cuvantul si vine solutia. “E obligatoriu sa dam ?” Nu e obligatoriu, doar daca sunt bani. “O sa dam cat putem, o sa facem rectificari mai incolo, si o sa vedem. De dat, dam. Sa vedem cand” La 8 Martie sau la Paste, care o fi mai aproape de alegeri. Doamna consilier pare nemultumita si nu voteaza bugetul. Doar nu era sa fraternizeze cu cei din PSD. Are o tema excelenta de campanie, ea a propus dar cei rai nu au vrut sa aprobe.
Finalul dezbaterilor e apoteotic. “Bugetul asta ajunge doar pana in vara. Dupa aia, o sa vedem”. Dar nimeni nu isi face probleme, remuneratia alesilor locali e asigurata pe tot anul, de parca ar trai cineva doar din acesti bani. Cat priveste educatia sau invatamantul, se poate trai si cu patru clase. Trebuie sa stii doar sa te descurci.
Poate doi consilieri au incercat sa respecte solemnitatea sedintei, si sa analizeze aspectele tehnice ale proiectului de buget. Cuvintele “bani europeni” s-au auzit doar de doua ori, la modul general, si de fiecare data din gura aceleiasi persoane. Au sunat fals, dar problema este ca pot reprezenta o sansa pentru dezvoltarea Pascaniului. Lipsa de interes este motivata prin faptul ca nu se pot fura, iar monitorizarea e aspra.
Am plecat de la sedinta convins de faptul ca o mana de oameni reuseste sa ingroape un oras intreg. Si in campania electorala vor veni sa ne spuna ce mult au facut ei pentru noi, si cate or sa mai faca. Oare mai are vreunul dintre ei onoarea sa plece acasa ?
Trec pe la Registratura Primariei si depun o cerere prin care solicit primarului actual din Pascani demisia. Ca gest de onoare pentru tot ceea ce s-a intamplat si azi si de-a lungul anilor. Solicit si un raspuns, ca e normal ca administratia locala sa raspunda la o cerere. Pana azi am primit doar un telefon, dar nimic in scris.
Am participat, prin prisma functiei mele anterioare la intalniri cu reprezentantii mai multor ministere, in scopul elaborarii de acte normative. Indiferent daca erau apolitici sau, dimpotriva, reprezentanti ai vreunui formatiuni politice, discutiile erau tehnice, cu propuneri si solutii concrete, intr-un cadru solemn. De regula, erau sedintele – maraton, care durau peste 6 ore, fara pauza, apa sau cafea, in care dezbateam initiativele legislative. Se analiza fiecare cuvant si fiecare virgula din propunerea de Hotarare sau Ordonanta a Guvernului la care lucram.
Sedinta in care s-a aprobat Bugetul Pascaniului pe anul 2008 si Lista de investitie mi-a intarit convingerea ca trebuie fundamental schimbata toata clasa politicienilor pascaneni actuali, fara exceptie. De la primar, pana la ultimii consilieri locali. Putem insa schimba ceva numai prin implicarea noastra. Putem schimba bascalia cu seriozitatea, suprematia interesului privat cu suprematia interesului public, investitiile in marmura fantanii cu atragerea de fonduri europene. Eu cred ca a venit timpul schimbarii.
Este oare exagerat sa ceri, la o sedinta a Consiliului Local, o minima rigoare si seriozitate ? Cu siguranta ar fi prea mult, poate, daca cetatenii ar solicita respectarea orei de incepere. Insa a negocia la telefon contractele firmelor private pe care le conduc, in timpul dezbaterilor, reprezinta o lipsa de minima decenta fata de contribuabili. Fata de ceilalti consilieri, este nevoie de respect, care se menifesta in general, prin folosirea unor cuvinte neinjurioase si prin inghitirea in prealabil luarii cuvantului a alunelor, merdenelelor si a celorlalte produse alimentare din “protocol”.
Atentia consilierilor la prezentarea Proiectului dureaza doar cinci minute. Unii citesc ziarele, altii vorbesc la telefon, iar restul discuta intre ei. Asa ca prezentarea dureaza putin, “daca e nevoie, mai insistam, dar aveti proiectul in fata”.
Este greu de imaginat de cata lipsa de respect trebuie sa dea dovada un ales local pentru a spune raspicat, in timpul prezentarii avizelor comisiilor de specialitate, “trebuie sa ne apucam sa facem ceva”. Si asta dupa patru ani de administrat orasul ! Toate avizele sunt favorabile, ca doar nu se pot pune cu eternul initiator, care are 27 de ani de cand administreaza acest oras.
Urmeaza alte propuneri decat cele cuprinse in proiect. In acest moment am convingerea ca banii publici se vor folosi exclusiv pentru campania electorala a unui partid. Fara nicio jena, un consilier afirma sus si tare “am promis si trebuie sa facem parcari. E promisiunea electorala a PSD”. Se supune la vor propunerea de a se face parcari. Se aproba. Normal, trebuie sa o dea ca realizata. Dar propunerea are si un substrat cu miros de afacere banoasa. Se fac parcari din bani publici, dar dupa ce se termina, ele vor fi date spre administrare unui anumit afacerist local. E tardiva intrebarea de ce nu face afaceristul parcarile, din banii lui, daca tot el incaseaza taxele. Propunerea deja s-a aprobat. Dar cetateanul care va plati taxa de parcare trebuie sa stie ca tot din banii lui s-a realizat si parcarea. Ce daca plateste de mai multe ori ? Asa vor actualii alesi locali, doar cetateanul i-a trimis acolo.
Problema e ca acest exemplu e unul minor. Am expus anterior deficientele grave, structurale, ale Proiectului de buget si a listei de investitii. Subfinantarea invatamantului si a culturii nu sunt prioritati ale actualilor pseudo-politicieni. Pentru a se face un studiu pentru extinderea retelei de utilitati in fiefurile unor alesi locali, se renunta la muzeu. Acesta nu e o prioritate. Dimpotriva, dintre alunele molfaite in gura apare argumentul suprem “vine campania electorala si nu poti sa calci in cartiere” pentru ca “s-a promis si inca nu s-a facut”. Ei, totul pana aici, asta tine de existential. Se aproba efectuarea studiului, cu mentiunea expresa in Procesul verbal pe ce strazi si cine a facut propunerea.
Un consilier local, direct preocupat pe problemele de invatamant, solicita includerea in buget a unor drepturi ale profesorilor. “Cat anume, doamna ?” Doamna nu raspunde, se balbaie, cauta in foi, gaseste dar trece mai departe. Sumele sunt mari, asa ca e mai bine sa nu se precizeze cat. “Am depus toata documentatia unde erau si sumele integrale”. Ar fi trei miliarde, ar fi treizeci, nu se mai stie. Toti tac si cugeta. E o suma mare, oricare ar fi ea, dar e an electoral, nu putem sa nu dam. Cei 27 de ani de experienta isi spun cuvantul si vine solutia. “E obligatoriu sa dam ?” Nu e obligatoriu, doar daca sunt bani. “O sa dam cat putem, o sa facem rectificari mai incolo, si o sa vedem. De dat, dam. Sa vedem cand” La 8 Martie sau la Paste, care o fi mai aproape de alegeri. Doamna consilier pare nemultumita si nu voteaza bugetul. Doar nu era sa fraternizeze cu cei din PSD. Are o tema excelenta de campanie, ea a propus dar cei rai nu au vrut sa aprobe.
Finalul dezbaterilor e apoteotic. “Bugetul asta ajunge doar pana in vara. Dupa aia, o sa vedem”. Dar nimeni nu isi face probleme, remuneratia alesilor locali e asigurata pe tot anul, de parca ar trai cineva doar din acesti bani. Cat priveste educatia sau invatamantul, se poate trai si cu patru clase. Trebuie sa stii doar sa te descurci.
Poate doi consilieri au incercat sa respecte solemnitatea sedintei, si sa analizeze aspectele tehnice ale proiectului de buget. Cuvintele “bani europeni” s-au auzit doar de doua ori, la modul general, si de fiecare data din gura aceleiasi persoane. Au sunat fals, dar problema este ca pot reprezenta o sansa pentru dezvoltarea Pascaniului. Lipsa de interes este motivata prin faptul ca nu se pot fura, iar monitorizarea e aspra.
Am plecat de la sedinta convins de faptul ca o mana de oameni reuseste sa ingroape un oras intreg. Si in campania electorala vor veni sa ne spuna ce mult au facut ei pentru noi, si cate or sa mai faca. Oare mai are vreunul dintre ei onoarea sa plece acasa ?
Trec pe la Registratura Primariei si depun o cerere prin care solicit primarului actual din Pascani demisia. Ca gest de onoare pentru tot ceea ce s-a intamplat si azi si de-a lungul anilor. Solicit si un raspuns, ca e normal ca administratia locala sa raspunda la o cerere. Pana azi am primit doar un telefon, dar nimic in scris.
Am participat, prin prisma functiei mele anterioare la intalniri cu reprezentantii mai multor ministere, in scopul elaborarii de acte normative. Indiferent daca erau apolitici sau, dimpotriva, reprezentanti ai vreunui formatiuni politice, discutiile erau tehnice, cu propuneri si solutii concrete, intr-un cadru solemn. De regula, erau sedintele – maraton, care durau peste 6 ore, fara pauza, apa sau cafea, in care dezbateam initiativele legislative. Se analiza fiecare cuvant si fiecare virgula din propunerea de Hotarare sau Ordonanta a Guvernului la care lucram.
Sedinta in care s-a aprobat Bugetul Pascaniului pe anul 2008 si Lista de investitie mi-a intarit convingerea ca trebuie fundamental schimbata toata clasa politicienilor pascaneni actuali, fara exceptie. De la primar, pana la ultimii consilieri locali. Putem insa schimba ceva numai prin implicarea noastra. Putem schimba bascalia cu seriozitatea, suprematia interesului privat cu suprematia interesului public, investitiile in marmura fantanii cu atragerea de fonduri europene. Eu cred ca a venit timpul schimbarii.
3 comentarii:
Pe astia ii avem, cu ei defilam.
Dar ai vreo propunere, ca nu pot sa cred ca toti sunt prosti, cu exceptia ta.
ati primit vreun raspuns la cererea de demisie adresata primarului ratoi?
Dar de la cererea de demisie de onoare adresata lui Pantazi?
Trimiteți un comentariu